Dacă e vară, e vremea pentru o tabără, acel loc magic unde pleci de acasă, dormi în cameră cu alți copii, mănânci la ore fixe (nu chiar ce ți-ai dori) și descoperi că adulții pot inventa reguli chiar și în vacanță. Dar tabăra e magică și pentru că acolo experimentezi copilăria într-un mod diferit de acasă: îți faci prieteni noi, te cerți și te împaci pe repede-înainte, te rătăcești, îți testezi curajul, răbdarea și limitele și încerci din răspunteri să nu izbucnești în plâns când lucrurile nu sunt nici pe departe așa cum ți-ai imaginat. Noi am adunat mai jos 10 cărți pentru copii și adolescenți în care tabăra este locul acela unde dai peste aventuri, mistere, descoperiri și mici dezastre memorabile care, de ce nu, se pot transforma în viitoare cărți pentru copii când crești.
„Fergal în încurcătură” de Robert Starling, editura Gama (4-6 ani)
Cartea asta face parte dintr-o serie în care autorul discută despre gestionarea emoțiilor sau anumit situații sociale care îi pun în dificultate pe copii. Aici, Fergal pleacă în tabăra dragonilor unde va cunoaște alți dragoni și va încerca lucruri noi. Problema lui e că vrea foarte mult să fie plăcut de ceilalți și crede că poate obține asta doar dacă este cel mai bun la toate. Dar uite că treaba nu merge așa cum se aștepta el: nu e cel mai bun la scos flăcări, nici la construit adăposturi, iar atunci când trișează la căutarea de comori pentru a termina primul, nimeni nu se bucură pentru el. Fergal e supărat și nu știe ce să mai facă, dar instructorul îi spune că e suficient să fie Fergal și să nu mai încerce să impresioneze pe nimeni. „Fergal în încurcătură” este o carte potrivită pentru copii mici care se pregătesc de experiențe noi (mersul la grădiniță, în tabără etc.) și care au nevoie să audă, într-o formă amuzantă și ușor de interiorizat, că nu trebuie să fii cel mai bun la toate ca să îți faci prieteni.
„Tabăra micilor cercetători” de Christian Tielmann, ilustrații de Monila Parciak traducere de Iulian Bocai, editura Booklet fiction (5-9 ani)
Asta e genul de carte care te pune la treabă. Da, citești și o poveste scrisă foarte simplu, în prima parte utilizând simboluri grafice pentru unele dintre cuvinte, dar pe măsură ce citești ești invitat să faci și tu parte din poveste. Dacă cei din tabără fac monștrii din umbre, primești și tu instrucțiuni despre cum ai putea face asta foarte ușor la tine acasă. Și tot așa înveți să te joci cu obiectele ca să le faci să scoată diverse sunete, să construiești turnulețe și poduri și să devii și tu un mic cercetător. E distractiv, ilustrațiile sunt faine și atmosfera din tabăra asta e ce trebuie: un amestec de competiție și colegialitate, multă bună dispoziție și o excursie în balon de care se bucură toată lumea la final.
„Rostogol și vulcanii noroioși” de Lavinia Braniște, ilustrații de Andrei Măceșanu, editura Arthur (5-10 ani)
Rostogol e un porcușor tare simpatic care, în acest volum din serie, își descoperă pasiunea pentru poezie. Bursucul Ulric, învățătorul veșnic în căutare de elevi, e tare încântat de ce face Rostogol așa că îi propune să se înscrie într-o tabără de creație. Pe Rostogol nu îl atrage ideea, dar, când află că tabăra are loc la vulcanii noroioși, se pune repede pe scris. Și uite așa ajung în tabără Rostogol, Socott, vulpoiul mereu flămând, bărzoiul Zdrell și bursucul Ulric. Tabăra este organizată de rața Grațian, cea mai tare pe scriere creativă, care le dă sfaturi de tipul: „[…] vedeți voi, dragi copii, arta izvorăște, precum acești vulcani puturoși, din adâncul nostru cel mai întunecat. Trebuie să scormonim adânc pentru a găsi… inspirația.” Mai concret, rața nu are niciun chef să organizeze această tabără, e plictisită de câte tabele trebuie să facă și disperată de munca pe care trebuie să o facă după, așa că găsește o soluție să scape de participanți: îi trimite într-o căutare de comori cu indicii care nu duc nicăieri și un premiu care, de fapt, e la ea în birou și pe care plănuiește să îl mănânce la cafea cu prietena ei, doamna Motăcilă. Și totuși lumea se agită, scrie poezii ca să primească indicii, numără pași, caută nordul, se supără când coechipierii par să tragă chiulul sau mănâncă indiciile, creând o debandadă generală. Dar totul se termină cu bine, cu o petrecere de ziua lui Rostogol, și ce e superb la ce face Lavinia Braniște e faptul că reușește să strecoare atât de mult umor de limbaj încât să chicotești la fiecare pagină. Multe jocuri de cuvinte, multe comentarii ironice și mult umor involuntar, toate pe fundalul unei povești care e inspirată în mare parte de experiențele autoarei din taberele de creație la care a participat pe când era elevă. Să mai zicem și că asta e o carte plină de poezie care sună cam așa?
„Dacă aș putea să zbor pe cer,
Aș zbura și eu ca bărzoiul Zdrell,
Adică aș da din copite să înot,
Dar nu sunt sigur c-aș putea
Ateriza
Fără să pic în bot.”
Și nu uita că poți achiziționa cartea de aici cu o reducere de 30% cu codul BOOKISIT (nu se cumulează cu alte reduceri sau coduri). Codul este valabil și pentru celelalte cărți de la editura Arthur.
„Micuțul Nicolas în vacanță” de René Goscinny, ilustrații de Jean-Jacques Sempé, traducere de Raluca Dincă, editura Arthur (7-10 ani)
În prima parte a cărții, Nicolas merge la mare cu părinții, dar, în a doua parte, e trimis singur într-o tabară pentru copii. E prima lui tabără, iar Nicolas e foarte încântat pentru că a auzit doar lucruri faine despre ce se petrece acolo: „Astăzi plec în tabără și nu mai pot de bucurie! Singura problem e că mama și tata par cam triști; mai mult ca sigur pentru că nu sunt obișnuiți să fie singuri în concediu.” Iar când ajunge acolo alături de o groază de alți copii, este întâmpinat de directorul taberei care îi anunță: „Copii, bine ați venit în Tabăra de Azur! Mă bucur să vă văd și sunt sigur că o să petreceți o vacanță frumoasă aici, într-o atmosferă de colegialitate și prietenie sinceră, unde vă pregătim pentru viitor, în cadrul disciplinei liber consimțite.” Dacă ești deja familiar cu seria Nicolas, știi că nu există nicio șansă de disciplină și că lucrurile o vor lua razna instant. Pentru Nicolas, problemele încep încă de la plecare pentru că tatăl uită să îi dea bagajul, așa că e nevoit să împrumute un slip pentru a putea face baie în mare. Lui Nicolas îi place în tabără, înoată, face gimnastică, se joacă pe nisip. Singurul lucru care nu îi place e somnul de la după-amiază. De fapt, niciun copil nu vrea să doarmă în timpul zilei, iar asta este un prilej să se revolte și să creeze tot felul de încurcături. Pentru Nicolas și ceilalți băieți tabăra nu este despre pregătirea pentru un viitor luminos, ci despre jocuri copilărești, glume, certuri și încăierări, aventuri de tot felul, dar în special cele care le ridică părul în cap adulților din jur. Poate ceea ce face ca această carte să fie atât de iubită atât de cei mici, cât și de cei mari este faptul că întâmplările descrise sunt inspirate din propriile amintiri ale autorului și ilustratorului și că tonul abordat nu este nici pe departe unul moralizator. Nicolas explorează viața în comunitate, testând limitele autonomiei și reflectând asupra conflictului inerent dintre lumea copiilor și cea a adulților care impun reguli ce uneori par absurde pentru cei mici.
„Pericol la mare” de Raluca Poenaru, editura Arthur (7-10 ani)
Pericol, adică Eugen Marinescu, e tipul de copil pe care dacă îl pui să stea într-un loc poți fi sigur că nu îl vei găsi acolo. Nu are stare, chiar și în tabăra la mare pe care și-a dorit-o foarte mult. Dacă toată lumea face plajă sau înoată, el trebuie să își găsească o ocupație mai interesantă așa că ajunge să exploreze o zonă de plajă pustie, plină de pietre, unde dă peste o epavă și un mister tocmai bun de rezolvat. Dar până elucidează misterul, Pericol mai trebuie să facă și pe placul profesorilor însoțitori, așa că ajunge să organizeze o seară de dansuri latino (crede el) cu o fostă profesoară de latină (latino, latină, ce importanță are atâta timp cât totul se sfârșește într-un haos general cu copii care mai întâi învață dansul roman saltatio și mai apoi organizează o bătălie pe cinste tot pe stil roman). Cu Pericol nu ai cum să te plictisești pentru că buclucurile îl caută mereu și, când nu îl găsesc, le cheamă el. Și totuși, în toată debandada, Pericol și cei trei prieteni reușesc să pună pe picioare un proiect de protejare a căluților de mare și să dea pe mâna poliției doi braconieri. Iar faptul că la final ei sunt premiați de poliție cu medalii pentru câinii cu merite speciale e tot ce lipsea ca hazul să fie total. „Pericol la mare” e tipul de carte care ia ce e mai frumos din copilărie (îndrăzneala, curiozitatea, pofta de aventură) și le pune pe toate într-o vacanță cu clasa la mare de neuitat.
„Cel mai deștept puști din univers. Tabăra de genii” de Chris Grabenstein, traducere de Ruxandra Vorotneac, editura Corint Junior (7-10 ani)
Jake McQuade a devenit cel mai deștept puști din univers după ce a mâncat niște jeleuri ce conțineau Cunoștințe Ingerabile, creație a unui cercetător pe nume Haazim Farooqi care căuta o modalitate nouă prin care oamenii să poată consuma informații. Acesta este cel de-al doilea volum din serie, dar poate fi citit și independent. După ce Jake devine celebru pentru inteligența lui, atrage atenția și mai ales invidia lui Zane Zinkle, un magnat din domeniul tech care până atunci deținuse titlul de cel mai deștept copil din lume. Zane nu e dispus să cedeze titlul așa că pune la cale un plan malefic, organizând o tabără pentru genii în cadrul căreia plănuia să îi hrănească pe cei șase copii geniali invitați cu cât mai multe bezele care le reduc inteligența și îi fac să fie super încântați de glumițe prostești cu pârțuri și alte cele. Între timp, Zane mai dorește și să cucerească lumea cu compania lui, motiv pentru care lansează o aplicație care apare pe toate telefoanele vândute de companie. Această aplicație pur și simplu șterge orice formă de inteligență umană și reduce utilizatorii la niște automate care ascultă toate indicațiile cu privire la ce e bun de mâncat sau de purtat. Să spunem că miza este uriașă pentru Jake și prietenii lui e puțin. Pe scurt, Jake trebuie să salveze lumea și face asta în timp ce suferă de sindromul impostorului și se teme că efectul jeleurilor cu Cunoștințe Ingerabile va dispărea și el va redeveni băiatul pasionat de jocuri și glume tâmpițele de dinainte. Bineînțeles că reușește, concluzionând spre finalul cărții: „Poate lumea are nevoie de un om care a devenit inteligent în mod artificial pentru a fi salvată de o inteligență artificială lipsită de umanitate.” E o carte de aventuri, plină de suspans, jocuri de logică și dialog savuros, dar, deși poate părea o carte ușurică, este mai degrabă una dintre cele mai bune cărți despre efectul rețelelor sociale asupra creierului uman și un îndemn clar către utilizarea cunoștințelor pentru binele celorlalți. A fi genial în această serie nu e despre a te umfla în pene, deși Jake mai face și asta, ci despre a găsi modalități de a face lumea mai bună.
„La revedere, tabără dragă!” de Adina Popescu, editura Arthur (10-14 ani)
Adina este o fetiță care tocmai a terminat clasa a IV-a și care se pregătește să plece într-o tabără specială pentru pionieri: Forumul pionierilor fruntași de la Crevedia. Adina este foarte sârguincioasă atât în ce privește învățătura (are note numai de 9 și 10, scrie poezii, una dintre ele fiind publicată în revista Cutezătorii), cât și pionieratul (este comandantă de detașament și aspiră să devină comandată de unitate): „Mie îmi plăceau pionierii pentru că făceau fapte bune. Ajutau bătrânele să treacă strada (chiar dacă bătrânele uneori nu voiau să treacă strada). Îi ajutau pe frații mai mici la teme. Mergeau la miliție și reclamau posibili infractori de pe strada lor, uneori își reclamau și părinții dacă se comportau necorespunzător. Dacă găseau un portofel cu bani, îl duceau tot la miliție. Iubeau și ocroteau natura, adică respectau indicatoarele de tipul „Nu călcați iarba, nu rupeți florile!” și, mai ales, plantau flori și puieți. Erau vigilenți, curajosi și mereu cu zâmbetul pe buze.” Oare o să rămână cu aceeași părere după experiența taberei? Puțin probabil având în vedere ce se întâmplă acolo, dar, deși povestea se petrece pe fundalul erei comuniste care căuta orice prilej pentru a îndoctrina generațiile tinere, e mai degrabă despre prima îndrăgostire, prima relație, dezamăgiri mici și mari de tot felul și împăcări, situații cu care sunt familiari și cititorii mici de azi. Asta nu e o tabără care să semene cu taberele de azi nici pe departe și cartea poate fi folosită excelent pentru o lecție despre ce a însemnat comunismul pentru cei mici, dar nu credem că ar trebui redusă doar la atât. Este o carte care abordează cu mult tact și multă sensibilitate unele dintre cele mai încărcate emoțional situații sociale (trădarea unui prieten, primii fluturi în stomac, asumarea responsabilității când știi că pedeapsa e grea etc.), dar și momentul acela extrem de complicat când începi să realizezi că adulții, regulile create de ei și întreaga lume din jur nu sunt chiar așa cum ți s-a spus.
„Maniunea scrie un roman fantastic” de Narine Abgarian, traducere de Justina Bandol, editura Frontiera (10-14 ani)
Acesta este al doilea volum din seria „Maniunea” în care Narine Abgarian își poveștește peripețiile din copilărie alături de prietena ei cea mai bună. În partea doua a cărți, cele două prietene ajung în tabăra de pionieri Kolaghir. Entuziasmul este la cote maxime: „Kolaghir era o tabără amărâtă de mâna a șaptea, aflată la o oră de mers cu mașina de orășelul nostru și care se distingea prin capacitățile modeste de cazare și printr-o bucătărie execrabilă. Noi însă habar n-aveam de asta și, frecându-ne mâinile, ne făceam planuri pentru o ședere fabuloasă.” O lună în tabără, fără adulți, cu focuri de tabără, pescuit, tras cu praștia și tot felul de jocuri, care era și o binecuvântare pentru părinții sătui de năzbâtiile fetelor și nerăbdători să le expedieze de acasă pentru a putea face câteva renovări. Narine Abgarian povestește cu mult umor drumul lălăit către tabără care l-a adus la disperare pe tatăl ei, sosirea în tabără și descoperirea că nu au apă, mâncarea este oribilă și că toaleta e în așa hal că mai bine încerci să faci ce ai de făcut prin pădure. După prima săptămână, fetele decid că e cazul să evadeze și să se întoarcă acasă, dar nu ajung prea departe și sunt recuperate. Nu le pasionează prea tare nici adunarea de dimineață, nici excursiile prin pădure alături de instructorii clar depășiți de situație și nici prelegerea despre lupta comunismului cu statele imperialiste. În schimb, pun foarte mult suflet și energie în lupta zilnică cu țânțarii și găsesc metode extrem de inventive de a-i omorî și de a se ascunde, chiar mai multă energie decât în războiul simulat organizat de directorul taberei. Iar la final Narine decide că ăsta a fost una dintre cele mai memorabile luni iulie din copilăria ei.
Dacă ți-am făcut poftă să te amuzi pe săturate, poți intra aici și profita de codul BOOKISIT30 care îți oferă o reducere de 30% (nu se cumulează cu alte reduceri sau coduri).
„Tabăra” de Louis Sachar, traducere de Cristina Anghelina, ilustrații de Mircea Pop, editura Arthur (10-14 ani)
Stanley Yelnats a ajuns în tabăra Lacul Verde la ordinul unui judecător. Asta nu este o tabără obișnuită, ci una pentru băieți neascultători unde cei care vin sunt puși să sape câte o groapă de 1,5 m diametru și 1,5 m înălțime pe fundul lacului secat în fiecare zi. Asta ar trebui să îi transforme în băieți ascultători, dar, pe parcurs, Stanley va descoperi că e mai mult decât o metodă de corecție. Tabăra e amplasată într-un loc părăsit, unde e foarte cald, fără niciun pic de umbră și nicio speranță de a scăpa. Micul dejun e servit la 4:30 dimineața, iar Stanley e obligat să poarte o uniformă portocalie și o șapcă de aceeași culoare, simbol clar al statului lui de încarcerat. Stanley a ajuns la acest centru de corecție dintr-o neînțelegere în legătură cu o pereche de adidași furată, iar pentru el acesta este doar un alt ghinion din seria lungă de ghinioane care i-a afectat familia încă de când un stră-stră-străbunic a furat un porc. Stanley sapă gropi cot la cot cu alți băieți cu tot felul de porecle (Zero, Rază-X, Subraț etc.), iar după prima groapă capătă și el o poreclă: Omu’ Cavernelor. Pentru Stanely, e prima oară când simte că face parte dintr-un grup, iar asta îi ridică moralul și îl ajută să continue să sape gropi chiar dacă îl dor toți mușchii și toate oasele, are mâinile însângerate și e ars de soare.
„De la o vreme pierduse șirul zilelor și nu mai ținea socoteala gropilor săpate. I se părea ca sapă la o singură groapă imensă, pe care îi va lua un an și jumătate să o termine. După estimările lui, slăbise deja vreo trei kilograme și se gândea că, într-un an de zile, fie va ajunge în formă maximă, fie va fi mort.”
Dar deși pare o poveste extrem de tristă, „Tabăra” este, de fapt, o celebrare a rezilienței și a ideii că până la urmă, ghinionul moștenit poate fi transformat în noroc cu multă muncă și corectitudine. Ce face Stanley e să repare greșeala stră-stră-străbunicului fără să știe, doar prin faptul că acționează ca un bun prieten care nu își abandonează prietenul la greu. Iar finalul este extrem de satisfăcător pentru că simți că toate s-au așezat cum trebuie și că tot chinul a meritat. „Tabăra” e o carte de aventuri cu căutare de comori, mize imense și o senzație că pericolul te pândește la fiecare pas. Iar dacă o citești vara, pe caniculă, vei simți și tu puțin din ce trebuia să suporte Stanley în fiecare zi.
„În tabără la schi” de Tom Ellen și Lucy Ivison, traducere de Lucian Popa, editura Epica (12-14 ani)
Hai să punem pe listă și o carte pentru adolescenți unde mersul în tabără e văzut ca șansa de a cunoaște persoane noi și de a experimenta primul sărut. Mouse și Jack sunt protagoniștii din „În tabără la schi”, doi adolescenți simpatici care ajung să își confrunte fricile și să descopere că un eșec nu este chiar o opreliște de netrecut. Mouse tocmai a fost dată afară de la o școală celebră de balet și nu știe cum să recunoască asta în fața prietenelor ei de la școala unde mergea în trecut. Jack are o trupă unde este solist, dar suferă de trac și nu știe dacă o să fie vreodată capabil să cânte în fața unei mulțimi. Printre incidente cu hamsteri, magie albă, intrigi de tot felul, sporturi de iarnă și o celebritate locală care face ravagii printre fani, cei doi reușesc să se cunoască și să învețe să devină vulnerabili unul cu celălalt. Pe scurt, o poveste despre primii fluturi în stomac, despre bilețele pe sub ușă și chicoteli pe care băieții nu le înțeleg, despre insecurități și teama că nu ești suficient de bun, dar și despre cât de fain este să ai un grup de prieteni care te susțin și te mai și surprind.
Dacă vrei să fii la curent cu ce mai citim, abonează-te la newsletterul Bookisit.
