Ce rost au poveștile de groază pentru copii? Să îi sperie? Uneori, da, dar numai atât cât să le dea fiori și să îi facă să mai citească o pagină. În același timp, literatura horror le oferă copiilor un spațiu sigur în care se pot întâlni cu propriile frici, le pot privi mai atent și, uneori, le pot îmblânzi.
Cele șase cărți de groază de mai jos propun o călătorie treptată prin diferite forme ale genului. Pornim de la întunericul care devine prieten și de la un schelețel din hârtie care ne familiarizează cu imaginarul macabru, continuăm cu fantomele și casele bântuite ale literaturii gotice, apoi trecem la umor grotesc, monștri bizari și obiecte aparent obișnuite care ascund pericole. La final te așteaptă o poveste în care familiarul se transformă cu adevărat în ceva amenințător, iar cititorul trebuie să își adune tot curajul pentru a da pagina.
Am așezat cărțile în ordinea vârstei recomandate și le-am dat câte o notă pe „horrormetru”, de la 1, pentru povești care doar cochetează cu elementele genului, până la 4, unde suspansul, pericolul și imaginile neliniștitoare devin mult mai intense. Alegeți cu grijă și, pentru orice eventualitate, țineți o veioză aprinsă.
„Domnul Întuneric se strecoară” de Ella Burfoot, traducere de Angela Bednarovschi, editura RAO (3–6 ani)
Horrormetru 1
În camera lui Daisy este încă lumina când, tiptil-tiptil, Domnul Întuneric se strecoară pe fereastră. Se întinde pe pereți, pe podea, se face din ce în ce mai mare și înghite încet toată camera. Pare începutul unei povești înfricoșătoare, numai că Daisy nu se sperie deloc și, în loc să fugă, îl invită pe Domnul Întuneric la dans. Cei doi fac tumbe, se prostesc, iar la final servesc o cană de ceai de măceșe și câte o prăjitură cu cireșe. Scrisă în versuri scurte, cu rime simple, cartea transformă una dintre cele mai răspândite frici ale copilăriei într-un joc.
Ilustrațiile sunt gândite în contrast, pe când Domnul Întuneric este în întregime negru, cu părți lucioase care îi invită pe copii să atingă cartea, lumea lui Daisy este prezentată în nuanțe delicate de alb și roz. În imaginea de final, Domnul Întuneric o îmbrățișează pe Daisy, pregătită să meargă la culcare, iar această scenă schimbă complet dinamica inițială a ilustrațiilor: întunericul, care la început părea să invadeze camera și să o înghită, nu mai este amenințător, ci devine o prezență blândă și ocrotitoare. Am inclus această carte pe lista poveștilor de groază pentru copii chiar dacă nu conține monștri, pericole sau momente cu adevărat terifiante pentru că una dintre funcțiile importante ale literaturii horror este aceea de a ne pune față în față cu propriile frici și, uneori, de a ne ajuta să le îmblânzim.
„Osișor își caută un prieten” de Paweł Pawlak, traducere de Adelina Boicu-Dragomir, editura Corint Junior (3–6 ani)
Horrormetru 1
Osișor este un schelet mic și singuratic, care cel mai mult și mai mult își dorește un prieten. Doar că nu este chiar ușor să îți găsești un prieten când ești un schelețel urâțel care și-a mai pierdut și un dinte. Într-o zi, Osișor vede o fetiță îngropându-și în grădină un dinte de lapte și îi vine o idee: dacă i-ar cere acel dinte, el ar fi complet și atunci ar putea cu adevărat să își găseacă un prieten. Ce urmează e o poveste simpatică despre o prietenie neașteptată între două personaje provenind din lumi complet diferite. Am introdus cartea în această listă pentru că poate funcționa ca o primă întâlnire, foarte blândă, cu imaginarul de tip body horror, utilizat foarte frecvent în cărțile de groază, chiar și cele pentru copii.
Ilustrațiile făcute din colaj tridimensional de Pawel Pawlak îi poartă pe cei mici în lumea lui Osișor unde iau contact cu imagini asociate registrului macabru (oase, cranii, vegetație în descompunere, o întreagă lume subterană și ascunsă) și le transformă în ceva familiar, uneori chiar comic. Iar prin colaj, autorul reușește să îmblânzească elementele de tip body horror, Osișor ajungând să fie chiar simpatic, și nicidecum înfricoșător. Fiind făcut din hârtie, Osișor pare mai degrabă vulnerabil, fragil, un personaj care s-ar putea destrăma ușor, iar asta invită cititorul să abandoneze frica și să se bucure de prietenia dintre cele două personaje.
Seria „Araminta Nălucilă” de Angie Sage, ilustrații de Jimmy Pickering, traducere de Mirella Acsente, editura Corint Junior (7-10 ani)
Horrormetru 2
Araminta Nălucilă trăiește într-o casă mare, veche și bântuită, alături de mătușa Tabby, unchiul Drak și familia Mag formată din Wanda, mama Brenda și tatăl Barry. Seria urmărește aventurile celor două fetițe care trec prin diverse peripeții alături de cele două fantome ale casei, Sir Horace și pajul Edmund, liliecii unchiului Drak și broaștele lui Barry. Cele trei cărți din serie traduse la noi sunt potrivite pentru copiii care iubesc misterul și umorul, dar care sunt și în căutare de povești care să îi sperie puțin.
Elementele înfricoșătoare sunt tratate în principal în mod decorativ și comic, așa că nu sunt cu adevărat de speriat. Aici ai tot ce vrei de la o poveste în stil gotic: casă veche, încăperi întunecate, pasaje secrete, fantome, lilieci, grote, dar personajele supranaturale sunt, de fapt, prietenii Aramintei, nu dușmani. Din serie, doar „Sabia din grotă” are scene mai pline de suspans deoarece Araminta și Wanda rămân prinse în spatele unui grilaj cu țepi într-o peșteră ce începe să se umple cu apă. Situația e rezolvată la timp, iar ilustrațiile și tonul glumeț al Aramintei fac ca această serie să fie o introducere jucăușă în literatura horror pentru copii.
Seria „Bethany și bestia” de Jack Meggitt-Phillips, ilustrații de Isabelle Follath, traducere de Diana Dorobanțu, editura Litera (9-12 ani)
Horrormetru 3
O pereche de personaje care nu te-ai aștepta să se înțeleagă. Pe de o parte îl avem pe Ebeneezer Tweezer, în vârstă de 511 ani, care arată însă de douăzeci și cinci datorită legăturii pe care o are cu bestia pe care o hrănește cu cele mai diverse lucruri: papagali vorbitori unici în lume, obiecte de artă și, mai nou… copii. De cealaltă parte e Bethany, o fetiță de 12 ani de la orfelinat, mereu pusă pe șotii și extrem de ironică. Da, ai aici multe elemente care te vor duce cu gândul fie la „Portretul lui Dorian Gray”, fie la „Poveste de Crăciun”, dar această serie e suficient de inventivă cât să nu sune ca o pastișă. Ebeneezer este îngâmfat și egoist, dar, după ce o întâlnește pe Bethany, descoperă că viața e mai frumoasă când încerci să faci lucruri bune. Elementul cel mai înfricoșător este chiar bestia de la etajul 15 al casei imense pe care o deține Ebeneezer, o creatură uriașă și nesătulă, cu o gură enormă, care înghite animale și obiecte, iar apoi vomită darurile cerute de Ebeneezer. Ai parte de mult umor grotesc plin de bale, duhori și vomă, iar bestia e un personaj pe cinste care te înfioară cu amenințările și cu promisiunile ei prin care îi manipulează pe toți din jur. Iar să descoperi că ai fost pusă la îngrășat pentru a fi aruncată în gura bestiei nu e chiar îmbucurător, mai ales când tu credeai că ți-ai făcut primul prieten.
Există scene violente, dar nu sunt descrise într-un mod grafic, tensiunea din primul volum venind mai ales din sacrificiul pe care e dispusă Bethany să îl facă pentru a-i mai da o șansă la o viață trăită altfel lui Ebeneezer. Iar în al doilea volum descoperi că bestia nu este ușor de înfrânt și că pericolul nu a dispărut cu adevărat. Deși premiza de la care pleacă seria e de groază, totuși povestea în sine nu e extraordinar de înfricoșătoare pentru că tensiunea e permanent temperată de replicile sarcastice ale lui Bethany și de exagerările absurde și caricaturale ale autorului și ilustratoarei. Asta este o serie potrivită pentru copiii care se amuză la umorul macabru și care nu se sperie la ideea de a fi dezamăgiți de adulții din jur.
Seria „Goosebumps” de R. L. Stine, traducere de, editura RAO (10-12 ani)
Horrormetru 3
R. L. Stine este cunoscut drept Stephen King-ul literaturii pentru copii, iar seria „Goosebumps” e a doua serie pentru copii din lume ca volum de vânzări, după Harry Potter, bineînțeles. La noi au fost traduse în jur de 22 volume din cele 62 publicate de Stine și acestea se găsesc destul de greu prin librării pentru că au apărut acum mai bine de 20 de ani (încercați și la bibliotecă). Fiecare volum poate fi citit separat, iar seria promite să îți dea fiori, deci e mai bine să fie citită pe lumină. Ce îți oferă R. L. Stine? Povești scurte, pornite, în general, din curiozitatea copiilor de a pătrunde în locuri unde nu au voie sau de a se juca cu obiecte găsite în moduri misterioase, iar finalul acestora este mai mereu deschis, lucru ce stârnește și mai mult groaza pentru că rămâi gândindu-te ce s-ar mai fi putut întâmpla. În universul creat de Stine, aproape orice obiect întâlnit în viața de zi cu zi poate ascunde ceva malefic, iar atunci când adulții îți spun să nu intrii acolo, o fac cu un motiv foarte întemeiat.
Personajele principale sunt întotdeauna copii obișnuiți, iar pericolele pe care le întâlnesc sunt în locuri familiare, supranaturalul fiind, de fapt, o parte a lumii cunoscute. Capitolele sunt scurte, încheiate cu o sperietură, o descoperire sau o alarmă care se poate dovedi falsă, ca să poți respira puțin ușurat până când apare amenințarea adevărată. Poveștile sunt înfricoșătoare, dar rămâi mereu conștient că lectura e mai degrabă precum o tură cu trenulețul groazei care știi că o să te sperie, dar o să te și distreze. Nu e vorba neapărat de umor propriu-zis, ci de situații exagerate și monștrii bizari, și tu știi că totul se va termina cu bine. Asta este o serie potrivită pentru copiii care vor să facă cunoștință cu literatura horror, dar încă nu sunt pregătiți pentru povești de groază realiste sau foarte descriptive.
„Spații mici” de Katherine Arden, traducere de Iulia Arsintescu, editura Arthur (10-14 ani)
Horrormetru 4
De când a murit mama ei, Ollie preferă mai degrabă compania cărților decât a oamenilor. Într-o zi, vede o femeie misterioasă care încearcă să arunce în râu o carte veche și, convinsă că nicio carte nu merită să fie distrusă, Ollie o salvează. Așa află povestea unei familii destrămate de un personaj misterios, numit Omul Zâmbitor, care le oferă oamenilor ceea ce își doresc cel mai mult, dar în schimbul unui preț greu de plătit. Când Ollie descoperă că locurile și numele din carte sunt reale, lectura începe să semene tot mai puțin cu o poveste și tot mai mult cu un avertisment real legat de ceea ce urmează să se întâmple.
Ce face Katherine Arden foarte bine în acest volum e să construiască tensiunea treptat, pornind de la lucruri familiare multor copii: o excursie școlară la o fermă din împrejurimi, un lan de porumb împânzit de sperietori și un autobuz care se defectează în mijocul câmpului tocmai la căderea serii. Încet, încet, alături de Ollie și colegii ei, descoperi că nimic nu e ceea ce pare și că după ce se lasă întunericul, lumea se schimbă, are noi reguli, noi pericole și noi provocări pe care dacă nu le înțelegi, vei ajunge sub stăpânirea Omului Zâmbitor. Pe ce se bazează groaza în această carte? Pe transformarea familiarului în nefamiliar amenințător, pornind de la colegii de clasă care devin sperietori cu guri cusute și cu brațe formate din diverse unelte de fermă, toți la comanda Omului Zâmbitor, la șoferul de autobuz care este, de fapt, un fel de Cerber menit să îi conducă pe copii prin labirintul de porumb până în centru unde îi așteaptă Omul Zâmbitor și terminând cu singurul angajat de la fermă care i se păruse simpatic lui Ollie care se dovedește a fi chiar creatura supranaturală de care trebuia să fugă. Iar titlul face referire directă la singura modalitate prin care copiii se pot proteja de sperietorile care acționează la comanda Omului Zâmbitor: găsirea unor spații mici unde acestea nu pot ajunge. Și totul este contra cronometru pentru că salvarea colegilor și întoarcerea acasă depind de abilitatea lui Ollie și a celor doi colegi încă nevrăjiți de a găsi centrul labirintului până la venirea întunericului. Iar când ajunge acolo, Ollie trebuie să facă o alegere care pare imposibilă.
Cartea asta este perfectă pentru serile de toamnă, mai ales pentru cititorii care vor situații tensionate descrise într-un mod cinematografic, unde mizele sunt mari și șansele de reușită sunt extrem de mici, dar și personaje puse să facă alegeri care le testează curajul și capacitatea de a rezista celor mai ispititoare promisiuni. Lectura asta o să te înfioare, o să te facă să te uiți cu atenție la umbrele proiectate pe pereții camerei și o să te bântuie mult timp după ce ai închis cartea.
Dacă încă nu ai găsit cartea potrivită pentru copilul tău, nu fi dezamăgit pentru că urmează și partea a doua a acestei liste cu cărți care să îți facă dinții să clănțăne și părul să ți se zbârlească.
